Am adormit și m-am visat pădure...
În plete frunze crude mi se legănau;
sub tălpi de rouă florile gemeau
și-n palmele-mi întinse-nfloreau mure.
Orchestra lumii-mi ciripea poeme
în armonia lină cu care saltă cerbii....
când verde-mi răsărea pe tâmple firul ierbii,
mă mângâiau măceșii cu florile boeme.
Sub ramuri de lumini privirea-mi se pierdea
și un sărut de îngeri pe buze se-așeza;
respiram pădurea-naltă cu povești
și flori curate ca lumina din ferești.
Peste o lume-ntreagă verdele creștea...
deasupra frunții-mi se-așeza o stea;
O pace prea adâncă îmi legăna privirea,
De parcă-n veșnicii îmi regăseam menirea.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario