Suntem fluturi pierduţi în Univers...
ne naştem parcă pentru-o zi;
ne hrănim cu cântec şi cu vers,
sperând că noi, nu ne vom hâzí.
Parcă ne cresc aripi dimineaţa
şi alergăm după averi şi "flori";
nu gândim că-ntr-o zi se rupe aţa...
că suntem vii, dar nu nemuritori.
Ne aşezăm cuminţi la soare
să ne-ncalzim în zilele senine,
far' să privim la secundare
că viaţa trece...şi nu mai revine.
O viaţă fără "fluturi" e săracă...
lumina lor, în suflet o sădesc;
pentru o zi, nu-i lăsaţi să zacă
în ura voastră, ei încă vă zâmbesc.
Voi...vânători de "fluturi" ce voiţi
să rupeţi aripi şi viaţă să curmati,
nu sunteţi mai buni decât cei rătăciţi
în iadul iadului în care v-aruncaţi!
E-atât de scurtă viaţa noastră
şi vrem frumosul să vi-l dăruim;
culoare-n suflet,soare la fereastră...
fiţi buni! Şi noi, la fel ca voi murim!
Aici- fluturii= oameni buni
hâzí= urati...imbatrani
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario