Sursa foto Net.
Ai nins atât cât să spui poveşti
copiilor fără de părinţi...
poveşti cu zane şi cu prinţi
şi-acum...te-ai dus! Unde eşti?
Printre mormane albe risipite
de vânturile lumii toate,
pierduţi sunt ghioceii poate
pe sub pătură topită de ispite.
Tu ce credeai? Că n-ai să pleci?
Că veşnică vei fi şi îngheţată
vei colinda în lung ţara toată?
Că numai tu vei fi regină pe poteci?
De-abia te aşternuseşi...iarnă;
şi soarele îndrăgostit de verde,
te-a şters cu un sărut şi azi te pierde
în văzduhul ce mâine petale o să cearnă.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario