În ziua în care suspinele vor spune
că sufletu-mi mai mult nu poate,
aș înflori din ziua și din noapte
în palme, iubirile din visele nebune.
Și vor cădea numai petale albe
peste cărările pierdute-n noi...
voi aduna din soare și din ploi
iubirea și-am s-o transform salbe.
Voi aștepta la margine de lacuri
să le împart puse-n pliante...
s-o poarte toți ca pe diamante,
îmbibată cu arome de parfumuri.
Și n-aș lăsa nimic fără suflare;
din tot și toate, iubire aș preface
și morții din morminte i-aș întoarce
iar moartea, aș inneca-o-n mare.
Din liniște curată să aștern covor
iubirii ce-a murit pierdută-n viață
și pentru roua-n orice dimineață,
pământului săpa-voi un izvor.
Mi-aș pune inima să bată în secunde
să fie ceasul infinitului din voi...
aș șterge tot...și lacrimi și nevoi
cu radiera timpului...iubiri să vă inunde.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario