O inimă tăcută închisă-n colivie
ca pasărea, deținută fără vină...
în roșul iubirii ce trebuia să vie,
stă învelită-n mantia-i safranină.
Surâsul cadaveric al timpului
trecut, o-ngroapă în uitare
și în oceanul ei, vede surâsul lui
pictat pe-o scândură plutind pe mare.
Escaladează trepte de-ntuneric
și-n măreția lumii, pletele-și răsfiră
hrănindu-se cu flori în visul ei himeric,
se simte-n colivie, ca o musafiră.
Pupila ei albastră ce scrutează zarea,
mereu eliberează cristale de lumină
de parc-ar vrea să semene cu marea
să nască perle-n durerea-i cristalină.
Pe steaua ei pictată-i e iubirea...
naivă, se alintă cu-azuru-ndepărtat
crezând în libertate, nu își pierde firea
și-nchide ochii sperând nelimitat.
În locul unde cheia strivește o alarmă
și broasca coliviei de timp e-ngalbenită,
o inimă însingurată colivia sfarmă
cu iubire, și așteaptă iar să fie iubită.
Dida Diana Cioponea.
SAFRANÍNĂ - colorant roșu sau roz-violet folosit pentru bumbac.
No hay comentarios:
Publicar un comentario