Suflet trist

Ziduri risipite-n mine
ferecate-n suflet trist
chiar de știu că mai exist,
mor în marea de suspine...

Las tristețea să mă fure
și îi strig singurătății
c-am trecut zidul cetății
lăsând viața să mi-o fure.

Azi mă-nnec cu depărtări
unde am pierdut iubirea
și-ntreb:"Unde-i fericirea?
s-a pierdut printre chemări?"

Ning petalele de roze...
cad și lacrime de cețuri
peste mine cu înghețuri
și pe-obraji cu tuberoze.

Negura, mușcă frivolă
și-mi îngheață trupul tot;
sunt o victimă...nu pot
să-nfloresc,ca o corolă.

Dida Diana Cioponea.