întinde mâna și mângâie-mi uitarea;
iubește-mă tandru și fără de păcat!
preafericeste-mă ca pescărușul marea,
să tremur ca un mac de rouă sărutat.
Să nu te temi nicicum de timpul
ce dalta și-o ascute să cioplească
cu fulgi reci fruntea, în anotimpul
din visul alb ce vrea să mă-nveleasca.
Cuprinde-mă-ntr-un nefiresc amor
când nestatornicia lumii este lege;
fă-mă să uit că timpu-i trecător
și fă-mă cu tine, iubirea a-nțelege.
Nu mă lăsa să mușc din mărul
amăgirii, cu coajă roșie ca focul;
cuprinde-mă... mângâie-mi părul
să simt c-acolo, mi-este locul.
Dezbracă-mă de temeri și frisoane;
dezmiardă-mă cu versu-ți léonin,
când lumea-i plină de ură și canoane
pune-mi pe frunte frunze de mălin.
Am să colind cu tine-o lume...
și-n dansul păcii totul vom cuprinde
să nu lăsăm nimic să ne sugrume
iubirea, în luna plină de colinde.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario