viernes, 29 de enero de 2016

Fă-mă să uit...



întinde mâna și mângâie-mi uitarea;
iubește-mă tandru și fără de păcat!
preafericeste-mă ca pescărușul marea,
să tremur ca un mac de rouă sărutat.

Să nu te temi nicicum de timpul
ce dalta și-o ascute să cioplească
cu fulgi reci fruntea, în anotimpul
din visul alb ce vrea să mă-nveleasca.

Cuprinde-mă-ntr-un nefiresc amor
când nestatornicia lumii este lege;
fă-mă să uit că timpu-i trecător
și fă-mă cu tine, iubirea a-nțelege.

Nu mă lăsa să mușc din mărul
amăgirii, cu coajă roșie ca focul;
cuprinde-mă... mângâie-mi părul
să simt c-acolo, mi-este locul.

Dezbracă-mă de temeri și frisoane;
dezmiardă-mă cu versu-ți léonin,
când lumea-i plină de ură și canoane
pune-mi pe frunte frunze de mălin.

Am să colind cu tine-o lume...
și-n dansul păcii totul vom cuprinde
să nu lăsăm nimic să ne sugrume
iubirea, în luna plină de colinde.

Dida Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario