M-am înălțat pe valul mut,
Să văd cum crește orhideea
Și de iubire m-am temut...
Am rupt în broască cheia.
Mă întreceam apoi cu vântul;
Și convertită-n trup flămând,
Am ocolit cu el Pământul,
Un cânt la flaut îngânând.
Din marea mea cea far'de rochii
Eu am plecat în pribegii
Când lacrimile-mi scăldau ochii
În nudul tristei elegii.
Am vrut marama să o pun;
Să-mi împletesc, cosita
Și cu parfumul din săpun,
Să-mbălsămez rochița.
Dar el, tot căuta zâmbind
Sub voalul rochiei curtată,
Iar eu,voiam să mă desprind
Dintr-o vâltoare-mbujorată.
Cu-a lui suflare curioasă,
Sub poala rochiei cătând,
O lume-ascunsă sub matasă
Ce-n vis i se-arăta zăcând.
Vrăjită, de-atâtea mângâieri,
M-abandonam în visari fugace,
Doar lui...ce apărea de nicăieri
Și parc-avea pe "vino-ncoace."
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario