Îmi trebuie-o planetă...

Am căutat în aurore,
iubirea pierdută cândva...
chiar și în vânt
cu izbucniri florale
ce se-arcuiau pe-un cer de sange,
ce-n suflet căuta sălaș.
Doar un ecou am întâlnit în cale-
îmi întorcea un strigăt
trimis pe aripile unor ani lumina,
când sufletu-mi rătăcea în căutări.
Incandescente emisfere,
îmi șopteau că-mi trebuie-o planetă...
una de poveste,
care să-mi găzduiască sufletu'-n iubire.
Am așteptat destul...și galbeni n-am;
suflet sărac în bogății,
nu pot cumpăra iubire...
și nici nu vreau!
Poate că în destinul meu,
există doar albastru.
Pe lacul meu cu nuferi
din centrul galaxiei,
las jumătatea sonoră
a sufletului meu;
Când va bate gongul magnetic,
chiar și dincolo de ultima suflare,
aștept polul opus.

Dida Diana Cioponea.