Un strigăt mut îmi e iubirea
venit parcă din vremuri atlantide
sădind în suflet fericirea,
legându-ne în dansuri de silfide.
Un zâmbet doar...și dragostea
te leagă-n dansul ei de flutur
nemuritoare cum e-o stea,
pe care-n palme să ți-o scutur.
Întinde mâna să ți-o las căzută
iar sufletul să-ți ardă de iubire
și-atunci, cascada vieții mută
să-ți curgă-n suflet în neștire.
În dunele deșertului iubirii,
sădi-voi viața-n frunze crude, verzi...
și chiar și un copac al nemuririi
ca-n seva lui, cu mine să te pierzi.
Sărută cu ființa-ți curcubeul
cascadei iubirii ce țâșnește
din pieptul meu...să-mi fii tu panaceul;
să-mi vindeci rana ce zvâcnește.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario