Nu lăsa verdele să piară
prin scurtul timp ce ne-a rămas
și nici ca sufletul să doară
când între noi, mai e un pas.
Din pat de grâu, suspinele să piară!
alege viața trăită-n verde-viu;
transformă-ți viața-n primăvară,
căci dincolo de verde...e pustiu!
Îmbrățișează cu macii din câmpie,
tot timpul tău; iubind fără oprire
și zburdă...lasă-ți sufletul să-ți fie
ușor ca frunza...verde-n nemurire.
Nu stinge flacăra ce arde în apus,
ascunsă printre ramuri de măslini;
seamănă grâul așa cum ți-ai propus
și-n suflet...nu numai în grădini!
Vei înțelege că verdele e viață,
că pâinea ta în suflet încolțește,
că viața nu poate fi o fortăreață,
când timpul, groapa ți-o zidește.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario