Avem o singură lume...albastră
în care bătrânii nu mai au un loc;
să îi iubim ca pe viața noastră
că au trecut prin apă și prin foc.
De ce le lăsați sufletul să moară
și ochii-n lacrimi să se-nnece?
când mai au doar o primăvară
și din lume poate, or să plece.
De ce să îi lăsăm să plângă,
însingurați și triști...săraci, uitați
și inima de dor să li se frângă,
fiindcă,"afară" copiii sunt plecați.
Avem o lume în care noi trăim...
iar ei ne mor încet pe dinăuntru!
în sufletul lor, noi nu cotrobăim
că să aflăm dacă e trist sau hâtru.
Nu lăsați bătrânii să mai plângă!
îmbrățișați-i, ca viață să le dați...
și nu uitați că-n partea stângă,
au inima-mparțită între copii și frați.
vor trece ani și timpul va ucide
o tinerețe ce astăzi o iubiți...
veți fi priviți ca niște sarcoide...
să nu uitați că și voi, îmbătrâniți!
Dida Diana Cioponea.
Sursa foto: Net.
No hay comentarios:
Publicar un comentario