M-ai trădat...de mii de ori

Dacă-mi dădeai iubirea ta curată,
nu te ascundeai în vorbele șoptite!
îmi ofereai iubirea unic-conjugată
să îți pot spune, "te iubesc...iubite".

M-ai lăsat să-mi plâng destinul,
frânt pe frunţi de flăcări risipite,
când timpu-şi picura veninul
pe rănile iubirii neîmpărtășite...

Îți ascultam cuvintele deșarte -
mici promisiuni ce zboară-n vânt
să plătesc tributul pentru moarte,
cu amăgiri ascunse-n jurământ.

Chiar de încerci să fi mai bun
pe drumul sorții ce ne alungă,
minciuna ta-i și azi ca un șogun,
ce sufletul vrea să îmi străpungă.

Mă lasă jos pe-o lespede, ușor...
să mă cunun cu visu-n noapte,
când stele vor dormi pe-un nor
să nu m-acoperi nici cu șoapte!

Când zorii vor trece peste mine,
să mă ridic, ca roua de pe flori,
singură în lumea iubirilor divine...
că m-ai trădat...de mii de ori.

Dida Diana Cioponea.