si multe suflete pierdute-n lume,
cu fulgi de dor încep să cearnă
peste câmpul albit de brume.
De ce să spun că azi sunt fericită,
când glasul meu nu-și are sens?
când știu că viața mi-este ruginită
și parcă mă întorc la homo-sapiens?
Tehnologie și modern, era vitezei...
totu-i fals și plin de chimicale,
când însăși viața a devenit...sinteză
iar vorba lumii e plină de fecale!
S-au dus și inocența și spășirea...
nimic nu-mi sugerează că binele e-n noi
s-a degradat la maxim și iubirea...
când totul are număr de card...noroi!
Pe artera Pământului curge alcool
și-aproape toți sunt beți de lăcomie;
iar locul pe scaunul cinstei este gol
cum să fiu fericită ca mielul pe câmpie?
Cum să fiu fericită, când rădăcinile mi-s rupte
de cei ce trebuiau să-nverzească "pădurea";
când până și sentimentele-s corupte...
iar fericirea-mi este tăiată cu securea?
Că am plecat de unde am fost copil,
străină, făr'de sărbători și fără de colinde,
mă perpelesc de dor pe un tărâm ostil
și "trădătoare" sunt că am votat făr-a pretinde.
Cum să mă bucur de iarnă fără nea
și fără cozonaci, sarmale și șorici...
fără tradițiile păstrate-n țara mea
și fără ía frumoasă, cusută cu arnici?
Troienile de gânduri mă-nsoțesc
și-mi ninge fruntea cu sudoare,
când graiul meu cel românesc,
nu-l mai aud rostit sub felinare.
Dida Diana Cioponea.
https://www.facebook.com/video.php?v=296021647275818&set=vb.191347417743242&type=2&theater
No hay comentarios:
Publicar un comentario