Zadarnic eu mă zbat să-ți ascult pasul
în gândul meu săpat-ai iar victorii
peste uitarea care-mi sugrumă glasul
mă faci mai moartă decât muritorii!
Îți strig în gând un nume ne-nțeles
și mâinile-mi crispate sapă groapă
unde voi pune dorința ce-am ales
s-o ud cu lacima căzută de pe pleoapă.
Zadarnic pun pe pernă fruntea
că liniștea din mine s-a pierdut!
și nu mai pot nici să trec puntea
căci visul mi-e-necat în absolut.
Mi-e pulsul sugrumat de-a ta dorință,
că-mi plâng icoanele-n pereți...
iar timpul meu, se scurge-n suferința
când noaptea, în vis tu mă răsfeți.
În raiul albastru...în care ferecată
aștept sosirea ta, ca pe-un Adam,
îmi este parcă, clipa numărată
și voi muri visând, în brațe că te am.
Dida Diana Cioponea.
și mâinile-mi crispate sapă groapă
unde voi pune dorința ce-am ales
s-o ud cu lacima căzută de pe pleoapă.
Zadarnic pun pe pernă fruntea
că liniștea din mine s-a pierdut!
și nu mai pot nici să trec puntea
căci visul mi-e-necat în absolut.
Mi-e pulsul sugrumat de-a ta dorință,
că-mi plâng icoanele-n pereți...
iar timpul meu, se scurge-n suferința
când noaptea, în vis tu mă răsfeți.
În raiul albastru...în care ferecată
aștept sosirea ta, ca pe-un Adam,
îmi este parcă, clipa numărată
și voi muri visând, în brațe că te am.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario