Deschide-mi suflete, cărare

      

Deschide-mi suflete, cărare
Pentru că vreau să sufăr
când buchete de lacrimi
se prefac în țurțuri
Ce vreau de la mine?
- un strop de tăcere
înainte de rugă
și o clipă de viață
în fața morții,
sa am carare
când vine taifunul.
- Un suspin al focului
să devin flacără
în brațele timpului
ce râde-n lumina nopții.
- O stradă de aer
să pot pluti-ntre fulgi
când cerbii zănateci
trăsura dorului răstoarnă
la margini de frunze
ascunse sub păduri
de stele fugare.
Lasă-mi suflete
fereastra deschisă,
să sufăr în noaptea
infinită,
îngenuncheată
în zăpada vieții
când iarna-mi ninge-n
suflet neputința.

Dida Diana Cioponea.