Tu, mi-ascunscândva,iubirea în ciulini,
și-ai vrut chiar urii cu mine să te-nchini
dar eu am agățat-o pe ramuri de măslini,
s-o regăsești acum, în ochii mei blajini...
Am plâns...și lacrima cu dor am stins...
printre ruinele ce dragostea mi-au nins
cu nebunia muribundă a omului învins,
când infinitul inimii țintea spre necuprins.
Am plâns în vers iubirea...orgoliul meu rănit;
nu-i un secret...se știe că doru-mi împlinit,
l-am scris cu litere de aur, pe-o stâncă de granit
punând în versuri iubirea, la locul cuvenit.
Pe câmpul ars de flacără-n furtuni,
iubirea mea zăcea pe margini de genuni
ucisă... închisă-n ziduri de nebuni,
și-am renăscut-o-n doi, făcând minuni.
Un pas mai am să fac si lacrima tăcerii
va alunga furtuna ce spală locul mângâierii...
m-oi scutura de lacrimi precum corăbierii
și-oi reaprinde cu iubirea, luceferii puzderii.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario