Aștept și eu, Crăciunul...

Am așteptat cu-nfrigurare
pe moșul Nicolae să-mi aducă
un dar frumos...nu-l voiam mare!
măcar o ciocolată și o nucă.

Visam frumos ca daru lui
s-aducă zâmbet mamei mele,
pe tata, că se uscă de dorul lui
sau poate-o salbă de mărgele.

Săraci și fără alte bucurii,
decât un câine care zburdă
n-avem averi...nici visterii
nici vacă să ne facă urdă.

Speram ca moșul să apară
cum vine-n vis, în prag să vină
și să ne-aducă-n fapt de seară,
un bec, s-avem și noi lumină.

O haină am avut acum doi ani...
mi-a rămas mică și mi-i frig!
să-mi cumpăr alta, nu am bani
și plâng și-n gând pe tata-l strig

Nu cer prea mult, doar îmi doresc
să facă pentru noi minune...
să pot și eu ca să zâmbesc
când pâine pe masă, mama-o pune.

I-aș mai cere Moșului s-aducă
un braț de lemne...sau cărbuni
c-am ars și ultima ulucă
din gardul vechi de la străbuni.

Și de-ar putea, pe chipul mamei
un zâmbet cald ca mângâiere...
că-și șterge des cu colturii maramei
lacrima... ce-o seacă de putere...

Că vine gerul, știu prea bine;
mamă-i descuta, tot prin zloată...
Poate că Moș Crăciunul vine...
să nu lipsească, c-am inima curată.

Să îmi aducă-n prag de sărbători
pe tatăl meu plecat departe
ce a lăsat în urmă patru flori
și nimeni și nimic nu ne-o desparte.
Dida Diana Cioponea.