~ Am răsărit din marea cu sirene ~

Am răsărit din marea cu sirene
şi pe nisip îmi tremură iar pasul
când valul se tranformă-n diademe,
mă alungi,nu-mi mai asculţi nici glasul .

Mă risipesc în zarea ta pierdută,
precum e visul nopţii neştiut
doar şoapta mea rămâne mută,
pe-altarul tău, de-adânc necunoscut.

Când stropi de ploaie plâng din cer,
să îmi salvezi iubirea din furtună...
dintre noroaie sufletu-mi adună
şi să mă aperi de soare sau de ger.

Tăcerea urlă la margine de ape
şi-aşteaptă cuminte răsăritul...
şi din oglindă vin să se-adape
îngerii, când vor atinge infinitul.

Rutina vieţii, ascunsă între valuri,
mă tulbură...mă arde ca un foc;
ţintind din cer furtunile pe maluri,
iar tu...mi-eşti duhul de noroc.

Când vântul sună veşnicia-n clipe,
doar valul mi-este inimă şi crez...
alung uitarea-n mângâieri de-aripe
când tu sarutu-mi dai, reinviez.

Dida Diana Cioponea.

Versiune colectiva.

Am răsărit din marea cu sirene
şi pe nisip îmi tremură iar pasul
când valul se tranforma-n diademe,
tu m-alungi, nu-mi mai asculţi nici glasul .

Mă risipesc în zarea ta pierdută,
precum e visul nopţii neştiut;
doar şoapta mea rămâne mută,
pe-altarul tău de-adânc necunoscut.

Şi câte strigăte în tâmplă te lovesc ?
Dar nu le-auzi, nepăsător priveşti .
Când cu al meu suflet, sfârtecat, doresc...
Tu, o secundă doar să îl iubeşti .

Un val se sparge şi altul se ridică
Pe-un mal de viaţă, deşi tu ai uitat .
Că fără tine, mă simt atât de mică
Sunt tot aici, unde tu mai lăsat .

Când stropi de ploaie plâng din cer,
să îmi salvezi iubirea din furtună...
dintre noroaie sufletu-mi adună
şi să mă aperi de soare sau de ger.

Tăcerea urlă la margine de ape
şi-aşteaptă cuminte răsăritul...
şi din oglindă vin să se-adape
îngerii, când vor atinge infinitul.

În care noi, cândva mergeam de mână
Şi mă priveai în ochi, pierdut în vise .
Să nu laşi timpul, mă facă o străină...
Nici când să nu îmi spui: Iubirile-s ucise !

Am răsărit din marea înspumată
Pe-un mal de viaţă, tu strânge-mă la piept .
Şi să-mpărtim la doi , o dragoste curată
Să mi te pierd, ar fi mult prea nedrept !

Am răsărit din marea spumegândă
Din lumea apei, plină de mister
Unde iubirea e împărtăşită
Şi unde visele, nicicând nu pier.

Am renunţat la lumea minunată
Cea din adâncul apelor senine .
Nu m-aş întoarce acolo niciodată
Să fii al meu şi eu să fiu cu tine !

Rutina vieţii, ascunsă între valuri,
mă tulbură...mă arde ca un foc;
ţintind din cer furtunile pe maluri,
iar tu...mi-eşti duhul de noroc.

Când vântul sună veşnicia-n clipe,
doar valul mi-este inimă şi crez...
alung uitarea-n mângâieri de-aripe,
când tu sarutu-mi dai, reinviez.

Când mi te strig din valuri, pasul ţi-l îndreaptă
Să nu mă laşi te rog, uitată-n agonie .
Mă voi ruga ca soarta, să nu fie nedreaptă
Tu...să fi al meu, iubite....o veşnicie !

Aşa şi doar aşa, văd viaţa-mi muritoare
La pieptul tău să mor şi iarăşi să renasc .
Când cerul şi pământul, sunt în sărbătoare
Şi marea-i îmbrăcată, de gala, în damasc .

Autorii:Dida Diana Cioponea ________strofele 1 ,2 ,5 şi 6,11, 12
Jurca Marinela Florina______________strofele 3 ,4,7 şi 8,13 şi 14
Visătorul Incurabil_________________strofele 9 şi 10
28:12:2013