doar inima poate vorbi si totusi, daca mi-as hrani curajul cu vitejia ta, as trece munti si mari sa fiu cu tine...
Daca temerile mele ti-ar purta numele, atunci eu as purta numele vitejiei lumii si-as sparge ziduri, as construi poduri, ca pacea lumii sa planeze asupra noastra.
As face sa pluteasca iubirea in aer, sub forma de particule compacte, pentru ca ura sa nu aiba loc...
M-a simti saraca, daca umbra noptii ar pleca si patul ar fi gol de tine.
Si daca ar fi s-aleg cum am sa mor, te-as ruga sa-mi dai macar un gram din clipele traite, intr-un ametist purtat la gat...apoi, sa-mi lasi la poala vesniciei trupul. Privirea mea, va sta agatata de doua stele -luceferi de ziua si noapte, ca sa-ti pot vedea trezirea si veghea somnul.
Iubire cu chip de inima...iti sarut rosul, ca pe buzele mele sa simti caldura in chip de sarut.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario