Voiam să mă cunun cu zarea
și fluture voiam să fiu ;
pe pieptul zilei salafiu...
însă mă cheamă înserarea.
Printre fluturii destinului,
aș fi plutit pe aripa de viață,
ce putea să fie-un fir de ață
sau...puterea rechinului.
Aș fi zburat nesigură prin ani,
cu fâlfâitul galben-purpuriu
sau prinsă-n cornul cercuriu
al celor ce îmi sunt dușmani.
Mi-ar fi fost azi zborul tulburat,
de taifunul prea turbat al sorții
sau neputincios în fața morții,
plutind pe râul vieții susurat.
N-aș fi putut deloc atinge zorii...
căci vara iarăși mi-a apus uitată;
pe catafalcul vieții tulburată,
îmi strigă inima în plânsul florii.
Printre secunde tandre de iubire,
copilul flutur s-a pierdut...
căci soarta crudă, l-a vândut
ploii de lacrimi în picuri de safire.
Și din al timpului răgaz,
caut și astăzi zbor de flutur...
cu umbra aripei să scutur,
umbra tristeții de pe-obraz.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario