Poate o imagine
să-ți spună sute de cuvinte
dar nu-ți vor spune
cum eu`pot să-ți șoptesc
ce-ar trebui să ști.
Când chipul meu
va ști s-arate cerul,
tu caută păsările
ce mi se-oglindesc în ochi...
poate un pom să facă frunze...
dar eu pot mult mai mult!
Pot să foșnesc
iubirea mea din suflet,
când vântul iubirii tale
în păru-mi odihnește.
Dacă ți-aș fi eu marea...
să te reverși în mine
precum un râu
în anotimpul cald,
aș susura iubirea
cu tine-n fiecare zi
și drumul printre pietre,
mai limpede ne-ar fi.
Dacă Pământul ar înceta rotirea,
am deveni un zbor spre infinit...
doar tu...și eu...
vom trăi nemurirea.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario