Te-ai întrebat vreodată
cum curge marea mea
prin venele irișilor mei
când legănate doruri
caută în zare chipul tău?
Te-ai întrebat cum sună
dangătul inimii mele
când valuri de dorinți
îți spală tălpile fugare?
Te-ai întrebat
cum respir toamnele
când îngheață zborul
de cocori argintii
pe cerul sufletului meu
închis în colivii de valuri
sparte de țărm așteptându-te?
Întreabă-mă de azi...
întreabă-mă de ieri...
nu mă-ntreba de mâine.
Mareea scade, crește...
noi...ne pierdem pe val,
ca zborul de cocori.
Mai dă-mi un înger
și mă voi pierde
sub aripa lui frântă...
poate atunci ai să te-ntrebi
de ce-am murit o secundă.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario