domingo, 14 de septiembre de 2014

**CHIAR DACA NOAPTEA...**

Și dacă noaptea-mi plânge în tăcere
lăsându-mi zorilor suspin de purpură,
sau va fura petala vieții efemere...
ea somnul, inevitabil iar mi-l fură.

Amân din nou un film cu vise oarbe,
găsite îngropate la rădăcini de veac...
nu cer nimic, dar dorul mă absoarbe
în călimara cu penița ce-mi dă leac.

N-am să cerșesc nicicând săruturi...
Oi zace-ncătușată, în tristele ecouri
căci am trăit o viață ca de fluturi,
cu aripi ascunse dincolo de nouri.

Am să ascund dorințele-mi tăcute...
în suflet fără trup-zidite în abisuri ,
printre ruine cu ecouri mute
să se audă-n somn dincolo de visuri.

Lăsa-voi iubiri inchise, în visterii uitate;
perle de suspine, să le înghețe gerul...
și oi zidi-n abisuri suspine-nsângerate,
chiar dacă noaptea-mi va închide cerul.

Dida Diana Cioponea.

No hay comentarios:

Publicar un comentario