Nu mă căuta, tristețe, că nu-s acas'
am zăvorât și porți și geamuri...
și-mi cântă păsări iar pe ramuri
chiar dacă-i toamnă...am să te las!
Mi-am schimbat adresa, pe-o redută
ce-am cucerit-o pe un ghem de vis,
când tu ardeai pe-un strop de dor ucis
sorbind cu sete, o lacrima pierdută.
Când am plecat, am vrut să uit de toate-
un suflet fără grai, pictat între retine...
o oază în deșert...pierdută sunt de tine
și-ți las în urmă ecouri, din strigăte uitate.
Ți-am lăsat în dar, ruine neatinse
și-o mare avalanșă de candele aprinse...
să ardă peste creasta lumii tale ninse
cu flori rănite...și cu stele-ncinse.
Ți-am mai lăsat, o lacrimă de ceară,
să pun pecetea pe tot ce a mai durut...
ca să deschid o poartă fără de trecut,
cu vânt solar și cu miros de Niagară.
Te las, tristețe - nopților fără de stele
ca să te-nchini la cerul făr' de lună
- și mă arunc în vraja cea nebună,
din raiul cald, cu flori, al fiintei mele.
Dida Diana Cioponea.
Cand simti ca locul unde te afli nu este al tau (pentru tine) , ZBOARA!
am zăvorât și porți și geamuri...
și-mi cântă păsări iar pe ramuri
chiar dacă-i toamnă...am să te las!
Mi-am schimbat adresa, pe-o redută
ce-am cucerit-o pe un ghem de vis,
când tu ardeai pe-un strop de dor ucis
sorbind cu sete, o lacrima pierdută.
Când am plecat, am vrut să uit de toate-
un suflet fără grai, pictat între retine...
o oază în deșert...pierdută sunt de tine
și-ți las în urmă ecouri, din strigăte uitate.
Ți-am lăsat în dar, ruine neatinse
și-o mare avalanșă de candele aprinse...
să ardă peste creasta lumii tale ninse
cu flori rănite...și cu stele-ncinse.
Ți-am mai lăsat, o lacrimă de ceară,
să pun pecetea pe tot ce a mai durut...
ca să deschid o poartă fără de trecut,
cu vânt solar și cu miros de Niagară.
Te las, tristețe - nopților fără de stele
ca să te-nchini la cerul făr' de lună
- și mă arunc în vraja cea nebună,
din raiul cald, cu flori, al fiintei mele.
Dida Diana Cioponea.
Cand simti ca locul unde te afli nu este al tau (pentru tine) , ZBOARA!
No hay comentarios:
Publicar un comentario