M-am născut, un suflet stingher
când apusul roșu striga Luna...
și de atunci îți caut într-una,
iubirea, ascunsă-ntr-un ungher.
Eu am șoptit suspinului să tacă...
s-aștepte...anii să-i alunge
și dacă iubirea mea n-ajunge,
la mal de gând, tăcerea ta să zacă.
Am ferecat clepsidre cu lăcate
în inimă, căci timpul l-am mințit;
mi te-ai înfipt ca la lama de cuțit
și mă tot zbat în hăul plin de șoapte.
Dac-aș fi fost un râu incins de magmă,
aș fi ars în sufletu-ți, mocnit...
ai fi urlat, precum un răstignit;
și mi-ai fi scris iubirea in sintagmă.
Pe brațul stâng, de-ți desenam Luna...
pe piept, privirea-mi plină de mister,
te-aș fi torturat...ca să rămâi stingher,
rănit, precum sunt eu... dintotdeauna.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario