viernes, 15 de agosto de 2014

** ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT .**


 Nici amintirea nu mai e a mea...
 și-acum nu-mi mai aud cuvântul
 zace în suflet... bate vântul;
 nu-l mai ascult, căci altfel ar durea.

 Mi s-a strepezit cuvântul
 pe buze,strigându-te pe tine...
 lumina-i oarbă, pierdută în suspine
 iar eu îmi sap de azi,  mormântul.

 Mi-e sufletul plecat în căutări...
 nu mai exist, decât trupește!
 tot rătăcind...lunatic mă vestește
 c-am să mă pierd, pe veșnice cărări.

 Ușoară ca fulgul eu plutesc...
 pierdut-am lanțuri și grele zăbrele
 și-acum privesc mereu spre stele,
 cum plouă cu flori...îngeresc!

 Pe tărâmul tău, bătut de vânt,
 inima mea...cu buzele pârlite
 de setea sărutului tău , iubite...
 plutește, între cer și pământ.


Dida Diana Cioponea

No hay comentarios:

Publicar un comentario