**UNII SPUN CĂ DRAGOSTEA...**

Unii spun că dragostea-i un râu;
c-apare uneori, ca macu-n lan de grâu...
Unii spun, că-i greu să o păstreze,
că taie ca un brici făcând să sângereze
un suflet...ce plânge în tăcere
lăsând doar, vaiet...trudă și durere.

Că...e o rană sângerând la nesfârsit,
și sete e... de a bea spășit
din palma sufletului, aghiazmă și savoare...
Eu cred, că dragostea-i o floare
răsărită, din semințe îngropate-adânc...
E visul fără frică, e pâinea ce-o mănânc.

Și-n nopți fără de veghe și-n zilele cu soare,
e pur și simplu, sărutul ce nu moare!
Dragostea, e veșnică...precum e steaua...
curată, cum e crinul...sau ca neaua!
O floare, ce-n taină ea răsare,
pe cerul tău lăuntric și nu-i întâmplătoare!

Se-așează ca un fulg pe-al inimii covor
și-ți susură în tâmple ca apa de izvor.
Cu ea petreci, sorbind cuvântul dor,
când singur ești...și nu îți e ușor!
Sub norul singuratic când picuri se revoltă,
tu crede-n ea...privește iar pe boltă.

Ai să găsești acolo, o stea care răsare-
e...steaua ta, ascunsă-n "Carul Mare"!
De crezi că dragostea e doar...
pentru cei norocoși ce o primesc în dar,
Să-ți amintești, că-n iarnă sub zăpadă,
Se află o sămânță...ce soare-ar vrea să vadă.

Că viața ei și-a ta-i legată de un fir,
că-n primăvară, devine-un trandafir;
De-i dai căldură când zorii sărută infinitul,
ai să primești la fel...de-ți întâlnești iubitul!
Să-nveți să spui ce încă nu ai spus...
că sclav de-ai fi, și ei i-ai fi supus!


Dida Diana Cioponea.