De-aș putea să cer o dorință
N-aș cere țigări, nici vin nici somn
nici apa...nimic din ce e cu putință
ci doar cu tine, clipe de nesomn.
Și-n toată nebunia lumii noastre,
în doi, să găsim pacea mult râvnită
urcând în doi, pe culmile albastre,
să te iubesc și să mă simt iubită.
De ce să rătăcesc iar, când tăcerea
îmi fură aerul ce-l respir fără tine,
când nici mărirea și nici decăderea
n-ar mai conta, dacă ai fi cu mine?
Tot ce am nevoie, e aerul ce-l respir,
și dorința-ncrâncenată, ce mă strigă...
să întind mâna și stele să-ți prefir
în păr, când zâmbetul tău mă intrigă.
Deși prin lume doru-mi se usucă,
la sfârșitul nopții când stele or cădea,
să ardă truda din dorul meu de ducă
și să te cheme, să fi de-a dreapta mea.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario