din lut si apa sfanta
si mi-ai dat aripi sa zbor
ca un ecou peste lumi
de noi stiut, venit din cenusa
timpului barbar.
Mi-ai frant aripile,
ca zburam prea sus…
prea sus pentru tine;
lutul l-ai strapuns cu sabii…
ai uitat sa-mi pui inima.
Nici n-am cerut, insa
cenusa ascundea carbunii
arzand… asa s-au aprins
intr-un tic-tac.
Ai furat apoi o stea
si-ai prefacut-o-n irisi…
ai pus un strop in ochii mei
si restul, l-ai arunct in mare.
M-ai abandonat pe soclu
fara aripi, fara posibilitatea
de la merge mai departe...
dar in tic-tac-ul meu,
izvora apa vie.
Asa m-am ridicat,
precum pasarea Phoenix.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario