Am așteptat cuminte pe o stâncă,
să vină un prinț din viitor...
și când visarea-mi era mai adâncă,
m-am îndrăgostit ireversibil de un nor.
Am tot strigat să mă audă,
crezând că chipul lui mă va privi
și înmărmurită stau pe stânca udă
poate că în amurg, se va ivi.
Degeaba am rugat și demiurgul,
să-mi dăruie o viață pământeană...
să nu m-afund în mare, când amurgul,
îmi fură somnul de sub geană.
Aștept și azi să vină el...iubitul !
să-mi mângâie clipita când îl văd;
să-i spun că el îmi e ursitul
că fără el, viața mi-e prăpăd.
Dida Diana Cioponea. (SIRENA)
No hay comentarios:
Publicar un comentario