Nu pot sa zbor cu aripa ranita,
oricat as vrea, nu pot sa ma ridic
caci fara tine iubito, sunt...nimic!
...o viata de inger-om chinuita.
M-ai primit cu bratele deschise
cand zborul meu credeam ca se termina
tu m-ai adus ranit, aproape de lumina...
m-ai imbracat in mangaieri si vise
Si fiece cuvant ce eu voiam sa-l spun,
l-am inchinat tie...si m-ai secatuit
ca pe o cupa cu vin tu m-ai sobit
de viata pamanteana, iubindu-te, nebun.
In cuibul nostru, doar eu mai sunt acum...
fara puterea de-ati spune iar...ramai!
Ai fost si vei ramane, iubirea mea dintai
chiar de ranit...azi, sufletul mi-e scrum.
Or trece poate, anii cum e clipa
si toamnele vor plange peste mine...
iubirea mea...te-oi cauta pe tine
prin ere, te-oi mangaia cu-aripa.
Cand vei simti pe suflet foc aprins,
si-o lacrima de inger ce ti-l stinge,
un zbor de-aripa ce-obrazul tau atinge,
sa stii ca eu atunci, m-am stins.
Dida Diana Cioponea..
No hay comentarios:
Publicar un comentario