istoriile toate...și toate, să le ard!
că dintre tot ce-am învățat în școală,
nimic nu-i mai străin ca un bastard!
Tătarii cândva, au vrut pământuri
și rușii, țara-au circumcis!
acum bastarzii, promit vânturi!
Ce scriem în istorii? C-am ucis?
Că am ucis sărmani în revoluții,
fără de noimă viața să ne fie?
că nu ne regăsim în evoluții...
că nu avem istorii...nici câmpie?
Că mor copii mâncați de câini,
c-avem bătrâni lăsați să moară
și că, copiii lor printre străini
sunt slugi, mâncând o pâine-amară?
Să scrie istorii, cine? Copii analfabeți,
sau cei ce prin străini cerșesc?
cei ce n-aduc cinste că stau beți
iar ce pot, nimic nu îndrăznesc?
Să scriem istorii despre cei corupți,
de cei ce spală banii cu nerușinare,
și-și fac palate, iar alții umblă rupți...
de cei ce ce fură și stau la închisoare?
S-au scris pe file îngălbenite
istorii...cu Ștefan și cu Traian;
acum, trăim pe câmp cu iperite...
și "gloata", sărăcește an de an!
La ce bun să mai scriem istorii?
de unde fapte bune să le publicăm?
când la putere, sunt numai profitorii
iar noi țăranii, n-avem să mâncăm!
De ce-am minți, spunând că-i bine,
când cei mai mulți au ales exilul?
când neamul nu-i întreg...și-n file
se scriu minciuni...c-așa e stilul?
Doarme parlamentul și-apoi minte,
că viața-i roz, când negru este totul;
pe cei neștiutori îi "fac" din trei cuvinte:
"zahăr,ulei și pâine"-cumpărându-și votul.
La ce bun, să mai scriem istorii?
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario