**MAI RESPIR, UN AN...**

M-am dezbrăcat de mine
fără regrete sau apusuri
far'să mai cred în destine...
doar în...necuprinsuri.

În note ancestrale
se prelinge un dor...
un vis de calde petale,
pe tâmplele ce dor.

Ecou ce-aprinde stele,
emoții care zboară,
rătăcesc în brațele mele,
ca un salt de căprioară.

Mă regăsesc în emoții,
în doruri de speranță...
ne-ndreptăm cu toții,
spre neștiut...exuberanță.

Când timpu-mi șoptește
eternul nefiresc tic-tac,
în inimă-mi se cuibărește
neliniștea orei din veac.

Mă-napoiez apoi, copilăriei
și visului prea pământean,
de ieri, de azi...și veseliei,
ca să respir...încă un an.

Dida Diana Cioponea.