**DE-AI FI PRIVIT ÎN OCHII MEI...**

M-a furat zarea gândurilor tale,
când pașii lăsau în urmă lacrimi,
suspine aprinse și cărări de patimi
închise adânc în negrele pocale.

Păduri seculare răsăreau în urmă,
arzând sub tălpi dorul de ducă
iar ceru-și mână a stelelor turmă,
spre apusul ce se-ascundea în luncă.

De-ai fi gândit doar o secundă,
că viața ta va fi mereu fugară,
că fără mine, visul nu abundă,
te-ai fi întors, pentru a mia oară.

De-ai fi privit în ochii mei, o lacrimă
te-ar fi rănit, ca să rămâi, să nu mai pleci...
când ceața lor te-nvaluiau cu patimă,
târziul toamnei mele, cu un sărut să- l seci.

Păstrează-mi chipul pe-o monedă rară,
că eu am să m-afund în văl de sânge
când armele se strâng și lumea plânge,
că va ploua cu foc pe bolta planetară.

Dida Diana Cioponea.