este un dar...divin!
sau să-ți ascunzi din fire
amarul, în floarea de pelin.
Floarea se luptă cu natura,
ca să-să ți aducă soare
și să-ți sărute gura
și inima-ti ce doare.
Alungă-i de poti, stihia
ce vrea ca să o-ngroape,
si-ascultă-i poezia,
ce-i curge de sub pleoape.
Se luptă să răsară din zăpadă sau sub piatră,
s-aducă-o primăvară,
să stingă focu-n vatră.
Sărută floarea dăruită,
de mâna ce ți-o-ntinde
ca piatra dăltuită...
si-n brațe o cuprinde!
Sărută-i...verdele ce curge
ca râul din pământ...
și-albastrul ca de cer,
să nu rămâi flămând...
asta e tot ce-ți cer.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario