când în secunde visele treceau...
nu m-ai trezit, tu mi-ai sorbit sărutul
când numele tău, buzele-mi șopteau.
Aș fi dormit așa-n eternitate,
în timpul meu de vise ne-mplinite,
de nu mi-ai fi furat necenzurate,
săruturi și lacrimi ascunse...întreite.
În suflet...puteai să le oprești,
redând contur iubirii ne-mplinite...
n-ai incearcat atunci să îmi șoptești
iubirea...să nască din cuvinte.
M-au traversat suspine și dureri
ce mi-au rănit și vene și celule;
dar niciodată și chiar nicăieri,
nu-mi vindecau durerea din globule!
Am încercat să-mi definesc menirea
și-n complicate vise...cioburi sparte,
am înserat sub pleoapa ta iubirea...
când cerul obosea, sub strigăte deșarte.
În clipa de tăcere, sărut...ai renăscut,
când nordul vieții îmi era regretul;
tu, tainic, sub haina nopții-ai apărut
și mi-ai furat sărutul, încetul cu încetul!
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario