să învățăm noi astrele, ce e iubirea!
poftiți, urcați spre lună și iubiți
si veți fi...veșnic indrăgostiți!
Urcă iubito, scara te-ține...
așterne și puntea acelor suspine...
tu urcă și treci...iubirile-s rare!
nu respectă legi, tu urcă agale...
"Aș urca dar nu am scară...
renunț pe moment, așa-dară;
mă tem, că buzele-mi rănite,
vor plânge dupa tine, iubite
Căci scara-i din funii uzate...
nu-i pot lăsa legile deoparte!
doar Luna de m-ar cuprinde
și inima mea, s-ar aprinde! "
N-ai grijă tu, de funii...îți cer:
ia-ți doar iubirea ca reper...
când tălpile-ți ating sărutul...
o rană se vindecă, alta își dă tributul...
"Si totusi, aș trece de graniți și legi;
de funii și blesteme, tu mă dezlegi!
și-om rătăci pribegind în doi...
când praful iubirii cade peste noi.
Fiindca iubirea e dulce și bună,
culeasă de e, din praf de Lună
s-o pun cu zorii-n păr cunună,
purtată cu dragoste nebună.
M-aș pierde cred,in stele și zori...
intinde mâna sau...oferă-mi flori
hrănește-mă, cu petale și muguri
in sărutul ce va cădea in picuri."
Am mâinile calde, petale întinse;
port flori în ele, să crească vise...
din picuri roz voi face doruri...
să afli poate, taina din amoruri!
"In visele noastre deopotrivă furate
de stele și sori, să mă duci departe!
cu roz...si roze sufletul mi-l umplu,
să mi-l vopsesti cu foc pe dinăuntru;
Căci taina noastră stă in floare;
e...sufletul care nicicum nu moare
și tot cu el, deschidem universul
să ințelegi atunci, iubirii sensul."
Din floare, "hrana" ți-o trimit...
de flori sunt veci îndrăgostit!
ce mireasma fină și ce dulce...
femei...oare, ce taină vă aduce!?
Mă duc să va culeg nocturn...
să-mi fiți mângâiere în diurn...
"Blestemul Lunii l-om împărți la doi,
dar oare...câți în lume-or fi ca noi?"
Ninel Vranceanu si Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario