**ZBOR PIERDUT ÎNTRE SUSPINE** - AURA ION, UN INGER INGHETAT DE INCOMPETENTA UMANA.

 Într-o îndoliată zi de iarnă,
 neaua parcă voia să cearnă
 fiindcă cerul și pământul
 se certau veșnic cu vântul.
 
 0 cioară se rotea prea rar
 pe cerul greu cu fum de "jar"
 și tot așteapta ca să atace
 lacrima ce pe obraz mai zace.

 Voia ca mama să o țina-n brață
 să-i steargă lacrima pe față;
 dar gerul si moartea, i-au furat
 suflarea si lacrima i-a înghețat.

 Un nume parcă anume ales;
 o"Aură" căzută fără de-nțeles
 fiindcă acolo între braz'...
 lacrima înghețase pe obraz.
 
 Ea nu știa cum îi va fi destinul,
 când lacrimi îi cerneau seninul
 din sufletul ce vieți voia salvate...
 a înghețat în munți, cu demnitate.

 Pe o cărare plină cu suspine,
 zboară un înger să se-nchine
 și-oricât i-am dărui noi flori,
 îngerul nostru a zburat spre nori.
 
 Rămâi un zbor pierdut între suspine,
 cu lacrimi transformate în rubine
 din zborul tău strivit în munți,
 va răsări o stea deasupra multor frunți!
 
Dida Diana Cioponea