**LA MASA INIMII TALE**

M-am așezat la masa inimii tale
și am pus pana pe fila iubirii,
scriind scrisori de adio...
Am colindat cu literele
prin casa sufletului tău,
până am scris cuvântul dor.
Am așezat apoi literele
în altă dimensiune și a rezultat
cuvântul rod...
Am început să gândesc invers...
și m-am îndrăgostit
înainte de a te uita...
Plecasei cu dorul,
iar rodul îmi rămăsese mie;
avea ochii frumoși și zâmbetul dulce;
plângea din când în când,
dar îmi umplea sufletul de iubire.
Așa, am uitat că nu m-ai iubit destul,
încât să nu te fure
alte săruturi, alte chemări...
Ciudate săruturi:
aveau arome de vin, de cogñac,
de wisky, de votcă...
și nu mai știu ce arome.
Mă întrebam, cum aș putea
să-ți dăruiesc și eu atâtea arome,
dar răspunsul a fost nemulțumitor
-să aleg alcoolul -
și ai preferat să te las liber,
după atâta luptă împotriva lor.
Ai ales...ce mai puteam face, când tu,
conștient, ai ales aromele!
Te chemau și ele, te chemam și eu,
erai mereu amețit si-ți plăceau...
de-aia te-au convins!
Ce mai puteam să fac eu,
decât să mă așez la masa de scris
a inimii tale și să-ți scriu epistole,
pe care să le pun apoi,
în stclele goale aruncate de tine.
Sigur nu le-ai citit niciodată...
pentru că, le-ai aruncat
în oceanul de lacrimi,
pe care le-am vărsat pentru tine.
De găsit, n-o să le găsești
pentru că, încă ești cufundat în arome...
mereu amețit, mereu "căzut" in extaz;
asa că, pot să scriu nestingherită.
Din tot ce-a fost,
asta mi-a mai ramas...si rodul iubirii.

Dida Diana Cioponea.