** ÎN LUMEA ASTA CRUDĂ...**

 Suntem cu toți, făcuți din apă,
 pământ și unii chiar din foc...
 și groapa, soarta ne-o tot sapă,
 fără să știm, că viața e un joc.

 Ne mângâie pe tâmple, timpul
 și ne aduce daruri făr-să știm...
 că ne jucăm cu contratimpul,
 de vorba mincinoasă o rostim.

 Ne amăgim, tot așteptând iubirea...
 și-n vorbe, mereu găsim promisiuni;
 descoperim că e-o iluzie și fericirea
 și ne-afundăm apoi, în rugăciuni.

 În lumea asta crudă, mulți suspină;
 cu doru-n piept, ei își trăiesc destinul...
 în doi sau poate singuri...făr' lumină
 ei își închid în suflete doar chinul.

 Unii, chiar uită să-și rosteacă dorul...
 căci gura le e seacă de cuvinte!
 Nu se gândesc, că Însăși Creatorul
 trăiește-n noi...că El nu minte!

 Le este așa greu să spună..."te iubesc"
 și-o-mbrățișare să dea cu inima curată,
 chiar și acelora ce viața o hulesc;
 ei...n-au rostit cuvântul asta niciodată!

 De multe ori, e preferat misterul
 uitând să mai trăiască adevărat;
 ei uită chiar să mai privească cerul,
 căci ochiul minții...le este-mpovărat!

 Își sapă singuri groapa sub picior,
 cu vorbe dure și cu priviri de ură...
 și doar când simt al morții lor fior,
 își cer iertare, acelor ce-i îndură.

 Dida Diana Cioponea.