Am mințit marea
și i-am furat culoarea...
apoi, adâncul ei
în ochii tăi i-am pus
și am prelins spre maluri
suspinul lor răpus.
I-am promis mai spre apus
sărutul dulce să-i redau,
dar buzele i s-au pârlit
de sarea prea sărată
și-am căzut răpus.
Trandafirului,
eu i-am cules, culoarea...
un roșu-aprins ca focul
să pârjolească gheața
ce te voia statuie
și te-am acoperit...cu zarea.
Peste pământul sterp,
te-am așezat cuminte...
altfel, n-ar mai fi înflorit
nici trandafirul din tine.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario