M-a nins albastră așteptarea
învolburată, ca râul care curge
spălându-mi rana cu chemarea.
M-a nins apoi cu cioburi de vise
pe dosul palmei ce urme ștergea
de lacrimi, sub pasul ce alene mergea
curățând cărarea pe care pășise.
M-a nins cu cioburi în amurg
pe pleoape visele zbătând,
când sufletul zăcea plângând
scăldat în lacrimi care curg.
M-a nins și o să mă mai ningă
în așteptări iubirea efemeră
închisă parcă într-o volieră
precum o pasăre ce strigă.
M-a nins zgomotos chemarea
în seraiul inimii tale tăcut...
unde codane călcau pe trecut
iar stele zgâlțâiau zărea.
M-a nins cu picuri marea zbuciumată
pe buzele secate de sărut
deși mai mult eu n-aș fi vrut
să am în suflet, o taină că o pată.
Dida Diana Cioponea
No hay comentarios:
Publicar un comentario