**SĂRUT ASTRAL**

 

Se-așterne iar luna la pândă;
ascult, căci norul o ceartă mereu;
copacul ascultă, ascult și eu...
chiar lacul s-a oprit din undă.

-"Ce vina am eu",- îi zice Luna...
"că mantia ți-e gri în noapte,
că tu nu știi să asculți șoapte,
când inima de dor bate nebuna?

Cum să te îmbrățișez cu raze eu,
când tineri pe Pământ visează
și mă așteaptă să trimit o rază,
să vadă calea către Dumnezeu?

Mi-e calea grea, de nu mă lași
și dorul lor s-ar pierde pe pustii;
eu știu că vrei, dar tu nu poți să vii
pe raza mea...ți-e dorul pătimaș!

Se-aprinde farul...dar lumina,
nu e la fel când sunt îmbrățișați;
în întuneric tu îi vrei lăsați...
de nu se iubesc...a ta e vina!"

Pe vârf de plop, apare-o oază
iar norul a gândit..."Hai, fie!
o las, că noaptea-i prea pustie...
poate mă sărută iar o rază."

Voioasă Luna, cu raza îl sărută
și norul vesel, calea îi deschise...
cu suflul ei, felinaru-l stinse
încet, să nu mai fie noaptea slută.

Dida Diana Cioponea.