Se lasă norii spre răsărit
cu ploi calde și fără sfârșit...
stropi ce se tăvălesc prin iarbă,
ca doi iubiți ce împletesc o salbă.
Ploi senzuale ce-și mângâie sânii...
femei transformate în franjuri sau funii
de râuri...ce curg pe tâmple de bărbați,
ce de iubirea lor umedă-s înconjurați.
Sunt ele, ploile de vina că macii,
dezlănțuie roșul inimii-n copacii
ce lasă frunze să danseze-n cărare,
precum frumoasele dive la bare.
Se arcuiesc, când vântul suspină
și-aleargă descute-n plete de lumina.
ploi calme ce sărută vântul turbat,
de parcă cer mângâierea unui bărbat...
Ploi de primăvară, topite-n zăpezi,
ploi...zâne fecioare cu ochii verzi.
ploi de vară căzute din aștrii,
ploi...fete răpite cu ochii albaștrii.
Ploi de toamnă căzute târzii,
pe frunzele galbene-arămii.
ploi...codane cu ochi maronii,
dansând desculțe-n...simfonii.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario