Pe eșafodul de lacrimi mi-am făcut cărări
și prin iubirea strivită punte mi-am făcut,
când sufletul striga și te-aștepta tăcut,
înecat în vise strigam la margine de zări.
Mi-ai aruncat în ochi cu praf de stele,
să nu mai văd nimic din ce voiam să văd!
tu m-ai făcut să-ngenunchez la cap de pod,
și m-ai abandonat apoi, cu dorurile mele.
Acuma sunt un simplu cerșetor fugar
prin lume rătăcind în căutări deșarte,
fără pat...mă învelesc cu frunze moarte;
...nici lenjerie n-am...o-nlocuiesc cu ziar.
Eu știu că mi-am jucat iubirea pe un zar
și-am învățat să mănânc vise pe pâine,
și te-am iubit să pot trăi până mâine,
căci tu trăiești în mine veșnic...globular.
Știu că nu pot să te mai am acum,
când timpu-mi ninge des pe frunte
căci viața mi-e acum cât un grăunte,
dar am să-ți las iubirea mea, postum.
Dida Diana Cioponea.
Desen-autor necunoscut.
No hay comentarios:
Publicar un comentario