Te regăsesc...mereu
pierdut printre cuvinte...
suflet pierdut în rugăminte
precum preasfântul Deceneu.
Te regăsesc...la granița
cu răsăritul destrămat,
de norii grei ce i-ai chemat
să tune și m-ai lăsat apoi rănită.
Te regăsesc...făclie în amurg...
cenușă pe coasta cerului lăsând,
și răni, pe-obrajii mei arzând
de lacrimi care și acum mai curg
Te regăsesc...pe buze de pahar...
sărut cu multe grade arzând
minciuni frumoase cutezând
cu gura ta să le rostești cu har.
Te regăsesc...în acele din ceas...
un spin ce îmi străpunge vina
c-am căutat în viață mea lumina
și că ți-am spus târziu un bun rămas.
Te regăsesc în ploaia ochilor ce doare
...suspin pe pleoapa răstignită,
ce zace fără somn pe bolta poleită,
la granițele dintre dor și...doare.
Te regăsesc în noaptea din pustiu
când tu mă strigi cu glasul stins,
că viața la tîmple-acum ți-a nins...
mă strigi...dar nu mai vreau să viu!
Dida Diana Cioponea
No hay comentarios:
Publicar un comentario