Plouă peste lume cu vorbe-mperecheate
și plouă cu stropi mari de fericire,
când doi se strâng în brațe cu iubire,
deși sunt mulți cu inimi intruncheate.
De-atea boli și ploi de gloanțe, mulți
au suferit și-or suferi nedrept!
deși au ca și noi o inimă în piept
ce-acum le plânge...ai să-i auzi de-asculți.
Plouă pe suflete cu gloanțe mii...
și viața lor este un joc de-a moartea
când cei avizi acuma își vor partea
și nu țin seama de mame și copii!
Noroiul lumii, o ploaie încrâncenată
de tunuri, ce-acum au amuțit...
și-otrava din bombe căzând ca un cuțit
ce spintecă făptura prea nevinovată!
Plouă cu sânge-n Siria și cine știe,
câți frați se-omoară între ei...
încrâncenați se cred acuma zmei,
iar la final vor plânge morții-n sărăcie.
Copii fără părinți și casă plâng...
sunt prea sătui de arme și de foc!
ei nu au vina, ca s-au născut fără noroc
și frați mai mici la piept acuma strâng.
Eu nu-nțeleg de ce bogați nu mor
și-n lupte doar săracii îi vedem...
căci pe pământ, cu toți egali suntem,
însă războiul ar trebui să fie-al lor!
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario