Șuiera într-una un șarpe:
Ba nu! - o șerpoaică,cu limba despicată în trei
cum că nu-i place maculatura...
Cică s-a săturat de rumegat atâta hârtie scrisă.
Poate i-o place cumva...iarba verde
proaspăt cosită de prea ascuțita coasă
a celei în negru care ne citește prohodul
la fiecare gol de suflet?
Poate ateii vor să zidească o mânăstire
în cinstea sufletelor care se târăsc
în mocirla răutății lor, ca șerpii.
Poate prea acidă, maculatura
nu-i mai ține de foame și va vrea
sa muște din mărul ispitei...
cu gura plină, n-ar mai zidi atâția pereți
de ironii din cărămizi de infatuare...
sau...cine știe? în șuierul lor,
șerpii adună tunete și trăznesc
cuvintele silabisite ca să facă un rai?
Nu cred! Ar fi prea de tot! Avem un rai
pe care nu-l văd decât orbii,
iar cei ce văd nu-l vor...sau poate vor
convertirea raiului în rău.
Prefer ca fiecare să rămână
în iadul sau în raiul lui
și când venirea lui Hristos va fi aproape,
să ne spunem canonul:
"Cred că ai venit să judeci viii și morții
și toți vor sta în a lor rânduială:
bătrânii și tinerii, conducătorii și supușii lor,
domnii și judecătorii, bogații și săracii,
femeile și bărbații. "
...căci nimeni nu e veșnic pe pământ,
iar răutățile atrag păcatul.
Așa că, "să ne dăm mână cu mână"
și fiecare să spunem un cuvânt,
cu timbru de "Par avion"
pe care să-l punem în pâlnia timpului
ca mai apoi să răsară un pom-imn
din care să cadă mărul...
Poate că atunci se va abține
șarpele să mai îndemne la păcat,
mărul va rămâne neatins,
roșu și frumos ca noua față a lumii,
maculatura se va converti în iarbă mare,
iar merele găunoase, ducă-se pe pustii,
încălecate pe șerpi șuierători
să se piardă în universul nenăscutei
ere ignorante.
Dida Diana Cioponea.
No hay comentarios:
Publicar un comentario