Ieri...eram un gând pe fruntea lumii
ce-ți stăpânea mintea să nu doară
Azi...sunt speranța-ngenungheată în abis
sau...un apus dor pe-a vieții scară.
Ieri...îngenuncheam în fața ta,nebună
de dor plângând...să mă cuprinzi;
Azi...plâng îmbrățișarea-nestinsa ta cunună
care mă arde în foc de suferinzi.
Ieri...străluceam pe-oglinda lumii
vânată, dorită și gata de asalt;
Azi...mă ascund de toți nebunii,
zburând ca vulturul spre-nalt.
Ieri...aș fi sorbit privirea ca nectarul
și-n zborul lin cu foc aș fi iubit...
Azi...îmi conjug trecutul cu amarul
căci zborul mi-este frânt...m-a părăsit.
Ieri...un licăr cald în noaptea noastră,
suspin pe-amurgul răsărit din tine...
Azi...nor pe cer și ploaie la fereastră
și mâini întinse spre iubiri divine.
Ieri...azi, aceeași eu...suflet tăcut,
iubire ne-nțeleasă sau hazard...
Azi...ieri iubirea puternic m-a durut;
și-n flăcările ei, eu veșnic o să ard.
Dida Diana Ciopnea
No hay comentarios:
Publicar un comentario